Expoziția etnografică „Casa Bunicilor” din Chintinici

   În data de 18 septembrie 2012, la Chintinici, a fost inaugurată Expoziţia Etnografică „Casa Bunicilor”. Muzeul a fost construit chiar lângă biserica din sat de către familia preotului paroh Iulian Vasile. La eveniment au fost prezenţi atât reprezentanţi ai autorităţilor civile şi bisericeşti, meşteri populari, cât şi credincioşii parohiei.
   Povestea micuţului muzeu a început în luna iunie, la iniţiativa familiei preotului paroh, în dorul unei copilării trăite în casa bunicilor, „într-o lume tihnită a satului de odinioară. Expoziţia se intitulează «Casa Bunicilor» pentru că numele face trimitere la casa în care am simţit ritmul unei vieţi ce se mişca între tihna sărbătorilor religioase, satisfacţia muncilor gospodăreşti şi bucuria petrecerii timpului liber. Din acest motiv, muzeul e împlinirea unui vis şi rodul unor căutări şi frământări de ani de zile, spune părintele Iulian.
   Astfel, cu multă trudă şi cu sprijinul unor oameni de suflet, în două luni de zile, lângă biserica din localitate a răsărit o căsuţă care respectă în cele mai mici detalii caracteristicile caselor româneşti de altădată, din secolul XIX. Este făcută din chirpici cu lut, pe temelie de piatră şi cu acoperiş de şindrilă, cu prispă în faţa casei, înconjurată cu gard de nuiele şi cu tot ce trebuie în bătătură. Vizitatorii pot admira obiecte şi ustensile peste care anii au aşternut praful uitării: râşniţa, meleţuica cu piepteni şi ragilă, unelte gospodăreşti vechi, coşarcă cu zolitor şi bătător, trusa tâmplarului, masa la stână, „vestitorii” Anului Nou (capră, urs, dobă, buhai, ghioagă), furcoiul, ţapina, putinica, balerca, chisăliţa, cânepa, râşniţa, toiagul, lada de zestre şi multe alte obiecte demne de admirat. În odaie se găsesc cuptorul de lut şi războiul de ţesut, cele două repere ale gospodăriei de altădată. Nu lipsesc masa, patul, blidarul, sucala, vârtelniţa, păretarul, cerga, lăicerele, lampa cu burlui, stativele, icoanele vechi şi nici preşurile ţesute din resturi de pânză (cordele) care acoperă podeaua.

      Preşedintele CJ Neamţ, domnul Culiţă Tărâţă, a felicitat familia parohului şi a subliniat cât de importante sunt tradiţiile: „Nucleul de bază al celulei româneşti a fost satul. Faptul că aţi pus în valoare o casă ţărănească ce reflectă viaţa şi activitatea strămoşilor noştri este de bun augur. Nu trebuie să uităm de unde am plecat, iar tradiţiile trebuie păstrate cu sfinţenie, indiferent că am intrat în marea familie europeană”.
      Părintele Iulian Negru, Consilier al Sectorului de misiune, statistică şi prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor, a transmis salutul IPS Teofan şi i-a înmânat preotului Iulian Vasile o Diplomă de excelenţă, pentru organizarea acestei expoziţii etnografice permanente, unică în Arhiepiscopia Iaşului şi în ţară.
      Un alt oaspete de la Iaşi, etnograful Angela Paveliuc Olariu, cea care a făcut cunoscută tradiţia populară a românilor în lume, a mărturisit că a venit cu foarte mare plăcere să ajute la organizarea acestui muzeu în miniatură şi a fost impresionată de ceea ce a găsit la Chintinici. „Ochii mei de etnograf spun clar că această casă este făcută exact după dimensiunile unei case tradiţionale din zonă. Noi, etnografii, ţinem cont de nişte criterii, avem o rigoare. Am fost întru totul de acord cu viziunea părintelui, am mai completat şi eu câte ceva, am mai venit cu o idee, iar în final s-a ajuns la această minune. Spun acest lucru pentru că este o premieră absolută”, a spus Angela Paveliuc Olariu.
      Primarul oraşului Roznov, domnul Ionel Ciubotaru, i-a înmânat părintelui Iulian Vasile Diploma şi placheta de „Cetăţean de onoare” al oraşului pentru că, „pe lângă activitatea de zidire a unui complex bisericesc care aşteaptă să fie sfinţit, părintele s-a implicat în numeroase şi diverse activităţi şi proiecte cultural-spirituale şi sociale care fac cinste urbei Roznovului. Pentru fiecare dintre noi este important să ne cunoaştem istoria, pentru a înţelege spre ce trebuie să ne îndreptăm. Existenţa acestui muzeu sătesc poate fi considerată o premieră pentru oraşul nostru, care va aduce mai multă lumină şi noi informaţii asupra înţelegerii vieţii de familie din bătătura gospodăriei ţărăneşti tradiţionale roznovene”.

Sursa text: mmb.ro

Sursa video: youtube.com

Muzeul bisericii „Sf. Nicolae” Roznov

      Colecția muzeală a fost înfiinţată de preotul paroh Vasile Ţoc la demisolul aşezământului unde colonelul Roznovanu construise cavoul familiei. Muzeul a fost sfinţit în ziua de 21 iulie 2002, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Graţie slujitorilor acestui aşezământ, au fost păstrate toate obiectele vechi aflate în patrimoniu, între acestea fiind şi cele prevăzute de colonel în Testamentul său.
      Astfel, regăsim farmecul componentelor uniformelor militare din secolul al XIX-lea, care au aparţinut colonelului Roznovanu, între acestea epoleţii, lancea, banderolele, decoraţiile de război, precum şi toiagul de majordom. De asemenea, sunt expuse şi cele 11 medalii – două din aur şi nouă de argint – primite în urma participării la Războiul de Independenţă.
      Veşmintele vechi de peste un secol, ornamentate în culori naturale, fotografiile de familie şi o copie a testamentului colonelului Roznovanu completează exponatele, alături de cele două icoane mari, a Maicii Domnului şi a Mântuitorului, care au fost aduse din biserica veche, arsă în anul 1944.
      Muzeul păstrează epoleţii, lancea, toiagul de majordom ale lui Roznovanu, avem banderolele şi alte decoraţii din război, pe lângă cele 11 medalii – două din aur şi nouă de argint, pe care le-a primit în urma participării sale la război – recuperate de la Banca Naţională. Avem veşminte vechi de 100 de ani, în culori naturale, avem veşmântul diaconului din 1940, fotografii cu Roznovanu, o copie a testamentului său, apoi avem cele două icoane mari, a Maicii Domnului şi a Mântuitorului, din biserica ce a ars în 1944.
      Aceste icoane au acoperit pe timpul comunismului cele două pisanii: cea a zidirii bisericii, realizată cu aprobarea regelui Carol I, şi una care explică metoda prin care s-a fixat locul bisericii. Pisaniile care menţionează «Majestatea sa Regele Carol…», formulă ce nu cădea bine comuniştilor, ar fi fost tencuite şi s-ar fi pierdut, dacă nu se găsea această soluţie.
      Cele două tablouri în mărime naturală ale celor doi ctitori, Gheorghe şi Alexandrina Roznovanu, au fost refăcute în 1986 după tablouri vechi de către pictorul Dan Adăscăliţei din Roznov. Şi o menţiune: tablourile după care au fost făcute fuseseră ciuruite de ruşi în 1944, rămânând întregi numai capul şi vârfurile de la cizme.
      La demisolul bisericii se află şi mormintele străbunilor şi strămoşilor lui Roznovanu, Iordache, Neculai Ruset-Roznovanu, cu fiii lor, cu cei care au făcut parte din familia Roznovanu. Avem busturile în marmură ale ctitorilor, avem o coroană mortuară de la înmormântarea lui Roznovanu, apoi semnătura lui Roznovanu pe o Sfântă Evanghelie, în ziua morţii fiului său şi un sfânt epitaf adus de la Moscova”

Sursa foto: monumenteneamt.ro

Bibliografie:
Antiteze, Revistă de literatură şi artă, seria a III-a, nr. 1/ 2011, anul XXI, Editată de Societatea Scriitorilor din judeţul Neamţ, Piatra Neamţ, 2011, pp. 73-79.

Biserica „Sf. Nicolae” Roznov

      Edificiul impresionează prin eleganța arhitectonică în exterior și prin bogăția și valoarea mobilierului și obiectelor de cult. Pentru toți pelerinii care doresc să treacă pragul acestei sfinte biserici se cuvin a fi menționate câteva informații:
      ● Lucrările pregătitoare, adunarea materialelor, cioplirea pietrelor şi zidăria au început din anul 1884 sub urmărirea atentă a lui Dimitrie Pruncu. Piatra necesară noii construcţii a fost adusă de către bunii credincioşi din Roznov cu carele cu boi de pe albia râului Bistriţa şi din cariera de piatră de la Piatra Şoimului, iar materialul lemnos de la ocolul silvic al comunei, precum şi de la Tazlău şi Piatra Şoimului.
      ● Planul bisericii din Roznov a fost conceput de Neculai Vladimirovici Sultanov, directorul Institutului de inginerie civilă „Împăratul Nicolae I” din Petrograd şi Consilier de Stat.
      ● Zidirea bisericii a fost încredinţată unei echipe de meşteri italieni condusă de Petro Mela, iar aplicarea planurilor a fost dată inginerului moldovean Ioan Bacalu.
      ● Orientarea şi punctul aşezării temeliei bisericii au fost săvârşite după îndrumarea P.S. Melchisedec Ştefănescu Episcop al Romanului şi Huşilor, bun prieten al ctitorului, care a venit de mai multe ori la Roznov pentru a vedea cum evoluează lucrările.
      ● Administraţia Casei Bisericii, în acord cu Epitropia bisericii „Roznovanu”, a încredinţat pictarea bisericii renumitului pictor român Costin Petrescu (autorul vestitelor fresce de le Ateneul Român din Bucureşti), profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. Fiind ajutat de elevii săi, acesta a executat-o în mod desăvârşit, tehnica al fresco, în cursul anilor 1913-1915. Pictura este în stil bizantin, fără o nuanţare a culorii, cu spaţii pline, multe brâie înflorate şi tricolore. Pictura a fost spălată şi restaurată în anul 1978 de domnul Avachian, fost ucenic al profesorului Costin Petrescu.
      ● Stilul bisericii este slavo-bizantin (rusesc), cu etaj şi cavou, din piatră cioplită, fiind acoperită cu tablă de cupru,ceea ce-i conferă dreptul de unicitate în ţara noastră. Planul bisericii este în formă de cruce greacă cu toate braţele egale.
      ● Catapeteasma este lucrată din bronz aurit într-un atelier din Moscova, fiind montată de către profesorii Şcolii de Înalte Meserii din Bucureşti, sub îndrumarea domnului Director Inginer-şef Panaitescu.
      ● Clopotniţa se înalţă deasupra pridvorului, în formă de logie, deschisă, acoperişul ei fiind sprijinit pe trei coloane de piatră. Clopotele sunt în număr de zece: șapte sunt aşezate pe latura din faţă, pe mărimi crescânde de la stânga la dreapta, în tonul gamei do major; două sunt pe latura sudică, de mărimi egale, formând partea de armonie; un clopot mare este pe centru. Toate clopotele sunt fixe, iar partea lor mişcătoare este legată la un pupitru comun pentru a putea fi acţionate de un singur om. Primele șapte clopote se trag pe rând, în mod uniform şi ritmic, începând de la cel mai mic la cel mai mare, alternând cu câte o bătaie de la cele două de armonie. La sfârşitul fiecărei părţi se trage o dată cel mare, astfel încât îmbinarea sunetelor să dea o melodie frumoasă, pătrunzătore şi unică la noi în ţară: „co–lo–ne–lul Roz–no–va–nu”.

Sursa foto: monumenteneamt.ro

Bibliografie:
Smaranda Florian, Preot Vasile Ţoc, Istorie regăsită. Monografia oraşului Roznov, Editura Capricio, Piatra Neamţ, 2014.
Preot Vasile Iulian-Mihail,Ctitoriile familiei Rosetti la Roznov (Piatra Neamţ, 2011, ISBN 978-606-8090-79-5), Anexa foto.
Alina Vasile, Biserica „Sf. Nicolae” Roznov – monument de spiritualitate românească, Editura Alfa, Piatra Neamț, 2007, pp. 28, 41-46.

Castelul Roznovanu și conacul familiei Economus

      Castelul Roznovanu a fost lăsat moştenire bisericii, prin testament, de către Gheorghe Roznovanu, dar executorii testamentari nu au mai respectat documentul.
      În 1911, câştigătorii procesului (reprezentaţi de Prinţul Ghica) au vândut moşia din Roznov, pentru plata datoriilor şi a legatelor, arendaşului de origine greacă Hector D. Economus. Vechiul castel al familiei Roznovanu a fost dărâmat de Economus, care a ridicat o nouă reședință cu anexe în altă locație a parcului. Din vechile construcții anexe ale castelului se mai păstrează astăzi doar poarta de intrare și gura de acces a beciului.

Bibliografie:
Dimitrie Hogea, Din trecutul oraşului Piatra neamţ. Amintiri, Tipografia Record, Piatra Neamţ, 1936, p. 159.

Parcul central

      Realizare a ctitorului bisericii, parcul central se întinde pe o suprafaţă de 3 ha și adăpostea odată arbori seculari (stejari, fagi, castani) și specii rare (tisă, brad argintiu, salcâm japonez, etc.). Astăzi și-a pierdut din strălucirea de odinioară, multe specii au dispărut, iar lacul de promenadă a secat. Parcul a făcut parte din moşia boierului Roznovanu şi a reprezentat locul unde numeroase personalităţi de altădată veneau pentru a petrece câteva zile de odihnă. Parcul, mai puţin suprafaţa de peste un hectar pe care se află şi conacul Economus, au intrat în patrimoniul Primăriei Roznov.

Hanul Roznovanu

      Tot pe teritoriul oraşului, în apropiere de biserica „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Roznov, se afla şi Hanul Roznovanu, distrus de un incendiu. Se mai păstrează astăzi doar intrarea beciului.