Search
joi 29 iunie 2017
  • :
  • :

Înscrierea divorțului și a schimbării de nume/prenume pronunțate în străinătate

Înscrierea divorţului se face la cererea oricăruia dintre foştii soţi, care va trebui să depună copie legalizată de pe hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Înscrierea divorţului pronunţat în străinătate, privind un cetăţean român se va face numai după ce hotărârea străină, definitivă şi irevocabilă, a fost recunoscută de către tribunalul judeţean competent, conform prevederilor art. 166 și 170 din legea nr. 105/1992, cu excepţia celor pronunţate în statele membre alea Uniunii Europene şi a statelor cu care România a încheiat tratate şi convenţii de asistenţă juridică în materie de stare civilă.
Aceste modificări se vor înscrie prin menţiune pe baza aprobării date de către Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti..
Declaraţia nulităţii ori anularea căsătoriei se înscrie prin menţiune pe actul de căsătorie şi pe cele de naştere ale foştilor soţi, exemplarele I și II, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Cererea de înscriere a divorţului sau a schimbării de nume şi/sau prenume pronunţate în străinătate, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţa a persoanelor care are în păstrare actul de stare civilă, în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială sau avocaţială.
Procura va fi dată în ţară la un notar public, iar în străinătate, fie la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră a României, fie la un notar public străin, în acest din urmă caz fiind necesară apostilarea acesteia conform Convenţiei privind cerinţele supralegalizării actelor oficiale străine, adoptate la Haga la 5.10.1961.

Documentele necesare la dosarul în vederea înscrierii menţiunii de divorţ:
hotărârea de divorţ, în original şi copie, apostilată sau supralegalizată, după caz;
traducere legalizată a acesteia, făcută în ţară la un notar public, iar în străinătate la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României, sau la un traducător autorizat din străinătate, dar care să aibă aplicată Apostila conform Convenţiei privind cerinţele supralegalizării actelor oficiale, adoptate la Haga la 5.10.1961;
certificat de naştere, în copie;
certificat de căsătorie, în copie;
copie după paşaport străin şi după cel românesc, atunci când acesta există;
declaraţia autentificată în ţară de un notar public, iar în străinătate de misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României din care să rezulte numele pe care foştii soţi urmează să-l poarte după desfacerea căsătoriei, în situaţia în care hotărârea de divorţ nu prevede expres acest lucru.
Documentele necesare la dosarul în vederea înscrierii menţiunii de schimbare a numelui şi/sau prenumelui pronunţată în străinătate:
certificatul de schimbare de nume şi / sau prenume, în original şi copie, apostilat sau supralegalizat, după caz;
traducerea legalizată a acestuia, făcută în ţară la un notar public, iar în străinătate la misiunea diplomatică sau la un traducător autorizat din străinătate, dar care să aibă aplicată Apostila conform conform Convenţiei privind cerinţele supralegalizării actelor oficiale, adoptate la Haga la 5.10.1961,
certificatul de naştere, în copie;
certificatul de căsătorie,în copie;
copie după paşaport străin şi după cel românesc, atunci când acesta există;
documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5.10.1961 vor fi, în mod obligatoriu, apostilate.
– sunt scutite de supralegalizare sau apostilare documentele emise de statele cu care România a încheiat tratate, acorduri sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă sau dreptul familiei, chiar dacă statele respective sunt semnatare ale Convenţiei de la Hga.
documentele care nu se regăsesc în primele două situaţii vor fi în mod obligatoriu supralegalizate, în conformitate cu prevederile art.162 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procedura supralegalizării presupune următoarele etape:
1. certificarea propriu-zisă a documentului, care se îndeplineşte, la nivel naţional, de către autoritatea competentă, în funcţie de prevederile legislative ale statului de provenienţă a actului;
2. supralegalizarea documentului, vizat de autoritatea competentă a statului de provenienţă, de către misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră ale României, din acel stat, sau de către misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră ale statului de origine, din România;
3. supralegalizarea finală a documentuluiv de către Ministerul Afacerilor Externe al României.




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *